Popularitatea ceaiului este un fenomen global, dar nicăieri în lume ceremonia ceaiului nu contribuie atât de mult la mediul cultural ca în Japonia. Aici, modul de a prepara ceaiul şi de a-l bea a căpătat semnificaţii estetice şi s-a dezvoltat într-o împlinire artistică distinctă.

În Japonia, când cineva este invitat la o ceremonie a ceaiului, poate să anticipeze că se va afla într-o cameră specială, mică, şi se va bucura de compania altor persoane într-o izolare totală de lumea şi preocupările de zi cu zi. Gazda va fi pregătit camera înainte, făcând curăţenie, atârnând o pictură, pregătind un foc pentru a încălzi apa de ceai, precum şi pentru prepararea unei mese uşoare, totul cu scopul de a face ca întâlnirea să fie cât mai plăcută. Această ceremonie este doar manifestarea exterioară a unei sensibilităţi interioare distincte pe care cineva şi-o poate însuşi prin studierea şi prin disciplina Chado, Calea Ceaiului. Deşi Chado este un termen recent, disciplina pregătirii şi servitului ceaiului îşi are originea în secolul al XVI-lea. Pudra verde de ceai care este servită astăzi la ceremoniile ceaiului provine din cea pe care preoţii Zen au adus-o, în secolul al XVI -lea, din China, de unde se reîntorceau de la studiu. Pe atunci, ei foloseau ceaiul ca stimulent de putere medie pentru a se concentra în timpul studiului şi al meditaţiei, precum şi ca plantă medicinală.

De la acest modest început, maeştrii ceaiului devotaţi Chado au dezvoltat o estetică elaborată care a impregnat cultura japoneză. În plus, a existat şi un maestru al ceaiului care, pe parcursul existenţei sale, a făcut din această estetică un mod de viaţă şi a instituit Chado ca o modalitate de convertire a vieţii însăşi într-o lucrare de artă. Acest maestru al ceremoniei ceaiului a fost Sen Rikyu (1522-1591).

Idealurile estetice ale lui Sen Rikyu, personalitate de frunte a artelor, precum şi a vieţii politice din timpul său, ţin de esenţa artelor şi meşteşugurilor artizanale din Japonia şi se află la temelia celor mai bune comportamente sociale şi gusturi estetice japoneze. Sen Rikyu a sintetizat principiile de bază ale Chado cu următoarele 4 caracteristici: Wa, Kei, Sei şi Jaku. Wa înseamnă armonie, armonia dintre oameni, dintre oameni şi natură, dintre ustensilele de ceremonia ceaiului şi maniera în care ele sunt folosite. Kei înseamnă respect. Respectul este pentru toate obiectele şi el constituie o manifestare a sentimentelor sincere de mulţumire pentru faptul că ele există. Sei înseamnă puritate, ceea ce implică atât puritatea sufletească, cât şi curăţenia fizică. Ultima caracteristică, Jaku înseamnă linişte, precum şi pacea minţii care se obţine odată cu împlinirea celorlalte trei caracteristici.

Călugării Zen care au adus ceaiul în Japonia au pus şi temeliile spirituale ale Chado. Bazate pe o căutare intuitivă a esenţei realităţii, preceptele Budismului Zen le-au oferit călugărilor Zen mari posibilităţi de dezvoltare a esteticii ceremoniei ceaiului care a inclus nu numai procedurile de preparare şi de servire a ceaiului, ci şi pe cele de prelucrare a instrumentelor de ceremonie, de cunoaştere şi de evaluare a calităţilor artistice, ale designului şi construcţiei camerei de ceremonie, ale arhitecturii şi grădinilor, literaturii ş.a.m.d.

Au trecut mai mult de patru secole de când Sen Rikyu a trăit la Kyoto, dar oraşul încă este mândru de moştenirea lăsată de el. Astăzi, la numai 15 minute de mers pe jos de la Palatul Imperial se află domeniile a două dintre ramurile familiei Sen. Unul dintre ele este reşedinţa lui Sen Soshitsu, al XV-lea descendent al lui Sen Rikyu şi actualul mare maestru al Urasenke de ceremonia ceaiului.

Casa propriu-zisă a Urasenke este compusă din diferite camere de ceremonia ceaiului, aproape toate fiind desemnate de către guvernul japonez drept Proprietăţi Culturale Importante. Una dintre ele, numită "KONNICHIAN", a fost construită de Sen Sotan, nepotul lui Sen Rikyu, şi a devenit simbolul Tradiţiei Urasenke a Chado. "Yuin", "Mushikiken" şi "Totsutotsusai" sunt denumirile altor camere de ceremonie din casa Urasenke, unde spiritul lui Sen Rikyu continuă să trăiască.

Peste drum de poarta principală a Urasenke se află Chado Kaikan unde au loc majoritatea lecţiilor de ceremonia ceaiului şi unde tineri şi persoane mai în vârstă vin din toată lumea să se instruiască în Chado. Puţin mai departe, spre vest, se ridică o clădire de 6 etaje care adăposteşte o sală de expoziţii, un auditorium, o bibliotecă cu diferite facilităţi pentru cercetări, o sală de meditaţie şi birourile Fundaţiei Urasenke. La nord de ea se află o clădire înaltă de 3 etaje care are săli de clasă, de ceremonia ceaiului, bucătărie, birouri şi o sală mare penrru cursanţii Urasenke.

Acum, când facilităţile moderne şi automatizarea preiau majoritatea eforturilor fizice ale omului, timpul şi energia necesare pentru pregătirea şi servirea ceaiului par să nu mai fie necesare. Dar un bol de ceai, atunci când este servit în conformitate cu principiile Chado, constituie un ritual elaborat pentru a răspunde necesităţilor spirituale, de pace sufletească ale omului. Este un ritual al simplităţii şi economiei de mijloace în cadrul căruia orice fiinţă umană îşi poate găsi "liniştea sufletească într-un bol de ceai".

[Cursuri CSRJ]