Ieri dimineata cand m-am trezit, am aflat cu tristete vestea. Un coleg de grupa m-a anuntat ca rectorul si fondatorul Universitatii noastre a plecat intr-o lume mai buna, aducand lumina in sferele ceresti si lasand o umbra in sufletele noastre. A fost un profesor excelent, un om deosebit care a iubit Universitatea cat si pe noi.

Iubit si respectat de toate persoanele din jur, un adevarat model pentru noi toti, eu consider ca a reusit sa creeze ceva de valoare si sper ca noi, toti studentii Universitatii Romano-Americane sa putem demonstra acest lucru in timp si de acolo de unde este sa fie mandru de noi si multumit de opera pe care a creat-o.

Mie personal imi va ramane vesnic imaginea dansului, cand l-am intalnit pentru ultima data. In costumul de un alb impecabil, caracteristic, grabit, dar cu zambetul pe buze, a profitat de cele cateva clipe cat am mers cu dansul in lift pentru a ma felicita pentru rezultatele obtinute si a-mi spune sa continui la fel pentru ca aceste rezultate sunt motivatia dansului.
Aceste cuvinte vor fi mereu si un stimul pentru mine, pentru ca l-am respectat si indragit in egala masura.

Nu stiu daca URA va mai fi la fel acum...de fapt, cu siguranta nu...dar sper sa ne poata ghida pe toti pentru a pastra valorile pe care ni le-a insuflat...acum nu mai putem face pentru dansul decat sa ne straduim sa fim cat mai buni, cat mai corecti, cat mai demni si cat mai ambitiosi!

Dumnezeu sa va odineasca in pace, Domnule Rector! Veti ramane vesnic in amintirea noastra!

Condoleante sincere familiei!


Adela Alexandra Simedrea
Facultatea de Drept, Grupa 724